lustruit

română

Etimologie

Din a lustrui.

Pronunție

• AFI: /lus.tru'it/

Substantiv

Declinarea substantivului lustruit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lustruit	lustruite
Articulat	lustruitul	lustruitele
Genitiv-Dativ	lustruitului	lustruitelor
Vocativ	lustruitule	lustruitelor

1. faptul de a lustrui.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a lustrui.

Pronunție

• AFI: /lus.tru'it/

Adjectiv

Declinarea adjectivului lustruit
	Singular	Plural
Masculin	lustruit	lustruiți
Feminin	lustruită	lustruite
Neutru	lustruit	lustruite

1. cu lustru; lucios.
2. (fig.) (peior.) cu o spoială sau o strălucire aparentă; meșteșugit, căutat, artificial.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online