mâță
Etimologie
Probabil formație onomatopeică. Confer albaneză mica.
Pronunție
- AFI: /'mɨ.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului mâță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mâță | mâțe |
Articulat | mâța | mâțele |
Genitiv-Dativ | mâței | mâțelor |
Vocativ | mâță | mâțelor |
- (pop.) pisică; (p.restr.) puiul (de sex feminin al) pisicii.
- (depr.) epitet dat unui animal sau unui om slab, prăpădit, jigărit.
- nume dat unor obiecte, instrumente, dispozitive etc. cu care se apucă, se prinde, se trage sau se fixează ceva.
Cuvinte derivate
Expresii
- A prinde (pe cineva) cu mâța în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înșele, să mintă
- A umbla cu mâța în sac = a umbla cu înșelăciuni
- (A fi) mâță blândă = (a fi) prefăcut, ipocrit, fățarnic
- Ca o mâță plouată = a) abătut, descurajat, fără chef; b) rușinat, umilit
- A trăi (sau a se înțelege, a se avea etc. cu cineva) ca mâța cu șoarecele (sau cu șoarecii, cu câinele) = a fi în relații foarte proaste cu cineva
- (reg.) A se stupi ca mâțele = a) a fi în relații foarte proaste cu cineva; b) a se certa, a se insulta
- A trage mâța de coadă = a fi strâmtorat din punct de vedere material, a o duce greu, a fi sărac, nevoiaș
- A se uita ca mâța în calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul străin de o problemă, de un subiect
- (reg.) A rupe mâța în două = a fi voinic, energic, curajos
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online