mânare

română

Etimologie

Din a mâna.

Pronunție

• AFI: /mɨ'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mânare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânare	mânări
Articulat	mânarea	mânările
Genitiv-Dativ	mânării	mânărilor
Vocativ	mânare	mânărilor

1. acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat.

Cuvinte derivate

• amnar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amnare
• armane
• armean
• rămâne
• răneam
• râmnea

Referințe

• DEX '98 via DEX online