răni
![]() |
Etimologie
Din slavă raniti.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului (se) răni | |
Infinitiv | a (se) răni |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) rănesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) rănească |
Participiu | rănit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a(-și) face o rană, a (se) vătăma.
- S-a rănit la mână.
- (v.tranz.) (fig.) a produce cuiva o durere morală, a-l îndurera sufletește; a jigni, a ofensa.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a vătama printr-o rană; a leza
|
|
Etimologie
Din răni.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru răni.