mâncău

română

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ău.

Pronunție

• AFI: /mɨnˈkəw/

Substantiv

Declinarea substantivului mâncău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâncău	mâncăi
Articulat	mâncăul	mâncăii
Genitiv-Dativ	mâncăului	mâncăilor
Vocativ	mâncăule	mâncăilor

1. (fam.) om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cumana

Referințe

• DEX '98 via DEX online