cuman

română

Etimologie

Din franceză Cumanes.

Pronunție

• AFI: /ku'man/

Substantiv

Declinarea substantivului cuman
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuman	cumani
Articulat	cumanul	cumanii
Genitiv-Dativ	cumanului	cumanilor
Vocativ	cumanule	cumanilor

1. persoană aparținând unei populații de neam turcic care, migrând dinspre est, în sec. xI s-a așezat pe teritoriul țărilor românești, unde, în parte a fost asimilată de populația românească.

Cuvinte derivate

• cumană

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului cuman
	Singular	Plural
Masculin	cuman	cumani
Feminin	cumană	cumane
Neutru	cuman	cumane

1. care aparține cumanilor, privitor la cumani.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online