română

Etimologie

Din mândru + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /mɨn'dre.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
mândrețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mândrețe mândreți
Articulat mândrețea mândrețile
Genitiv-Dativ mândreții mândreților
Vocativ mândrețe mândreților
  1. frumusețe, splendoare.
  2. (concr.) ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător.


Traduceri

Referințe