frumusețe
Etimologie
Din frumos + sufixul -ețe.
Pronunție
- AFI: /fru.mu'se.ʦe/
Substantiv
Declinarea substantivului frumusețe | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | frumusețe | frumuseți |
Articulat | frumusețea | frumusețile |
Genitiv-Dativ | frumuseții | frumuseților |
Vocativ | frumusețeo | frumuseților |
- însușirea a ceea ce este frumos.
- Frumusețea peisajului, a unei clădiri.
- (concr.) obiect, faptă, lucru frumos.
- (urmat de determinări introduse prin prep. "de" capătă valoarea superlativului "foarte frumos")
- O frumusețe de casă.
- O frumusețe de fată.
- femeie foarte frumoasă.
Sinonime
- 1: mândrețe, splendoare, strălucire, (înv. și reg.) mândrie
- 2-3: minunăție, minune, splendoare, (pop. și fam.) mândrețe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie
Antonime
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
însușirea de a fi frumos
|
|