scula
 Vezi și : sculă
|
Etimologie
Probabil latină *excubulare.
Pronunție
- AFI: /skuˈla/
Verb
| Conjugarea verbului scula | |
| Infinitiv | a scula |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
scol |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să scoale |
| Participiu | sculat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a (se) trezi din somn, a (se) deștepta.
- (v.refl. tranz.) a (se) ridica (din pat) după o boală; a (se) vindeca, a (se) însănătoși.
- (v.refl. tranz.) a (se) ridica în picioare, a (se) ridica de jos.
- (v.refl.) (pop.) a se ridica să plece; (p.ext.) a începe o acțiune, a se apuca de o treabă.
- (v.tranz.) (fig.) a mobiliza, a aduna (în vederea unei acțiuni).
- (v.tranz. și refl.) a (se) răscula.
- (v.refl.) (înv.) a porni la război, a se ridica (cu armele) împotriva cuiva.
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A se scula din morți = a învia
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scula.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scula.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online