mânia

română

Etimologie

Din mânie.

Pronunție

• AFI: /mɨ.ni'a/

Verb

Conjugarea verbului (se) mânia
Infinitiv	a (se) mânia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mânii
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mânie
Participiu	mâniat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se lăsa ori a fi cuprins de mânie, a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria.

   Cele auzite l-au mâniat.

Cuvinte derivate

• dezmânia
• mâniat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amina
• amâni
• anima
• maina
• mânai

Referințe

• DEX '98 via DEX online