înfuria

română

Conjugarea verbului (se) înfuria
Infinitiv	a (se) înfuria
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înfurii
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înfurie
Participiu	înfuriat
Conjugare	I

(v.refl. și tranz.) a fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita.
Eșecul l-a înfuriat.

S-a înfuriat cumplit pe ei.

(se) mânia, (pop.) (se) îndrăci, (se) oțărî, (înv. și reg.) (se) stârni, (prin Transilv.) (se) rânzoi, (înv.) (se) scârbi, (se) urgisi, (fam.) (se) burzului, (se) zborși, (fig.) (se) ardeia, turba, (reg. fig.) (se) scociorî, (se) îndârji, (se) întărâta, (se) înverșuna

a se mânia peste măsură