înfuria
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.fu.ri'a/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înfuria | |
| Infinitiv | a (se) înfuria |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înfurii |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înfurie |
| Participiu | înfuriat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. și tranz.) a fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita.
- Eșecul l-a înfuriat.
- S-a înfuriat cumplit pe ei.
Sinonime
- (se) mânia, (pop.) (se) îndrăci, (se) oțărî, (înv. și reg.) (se) stârni, (prin Transilv.) (se) rânzoi, (înv.) (se) scârbi, (se) urgisi, (fam.) (se) burzului, (se) zborși, (fig.) (se) ardeia, turba, (reg. fig.) (se) scociorî, (se) îndârji, (se) întărâta, (se) înverșuna
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a se mânia peste măsură