înfuria
Etimologie
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului (se) înfuria | |
Infinitiv | a (se) înfuria |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înfurii |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înfurie |
Participiu | înfuriat |
Conjugare | I |
- (v.refl. și tranz.) a fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita.
- Eșecul l-a înfuriat.
- S-a înfuriat cumplit pe ei.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a se mânia peste măsură