mârâit

română

Etimologie

Din a mârâi.

Pronunție

• AFI: /mɨ.rɨˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului mârâit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mârâit	mârâite
Articulat	mârâitul	mârâitele
Genitiv-Dativ	mârâitului	mârâitelor
Vocativ	mârâitule	mârâitelor

1. faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arămit
• arimat
• armați
• mariat
• mărita
• ramați

Referințe

• DEX '98 via DEX online