măturătoare

română

Etimologie

Din măturător.

Pronunție

• AFI: /mə.tu.rə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului măturătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măturătoare	măturătoare
Articulat	măturătoarea	măturătoarele
Genitiv-Dativ	măturătoarei	măturătoarelor
Vocativ	măturătoareo	măturătoarelor

1. persoană care se ocupă cu măturatul străzilor.
2. vehicul cu tracțiune mecanică, prevăzut cu o mătură mare circulară și cu o perie în formă de sul lung rotitor, cu care se mătură străzile.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online