maimuțări

română

Etimologie

Din maimuță + sufixul -ări.

Pronunție

• AFI: /maj.mu.ʦəˈri/

Verb

Conjugarea verbului maimuțări
Infinitiv	a maimuțări
Indicativ prezent pers. 1 sg.	maimuțăresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să maimuțărească
Participiu	maimuțărit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți.
2. (v.refl.) a folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi.

Cuvinte derivate

• maimuțăreală
• maimuțărire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online