mandarina

Vezi și : mandarína, mandarīnā, mandarīna

română

Etimologie

Din mandarină.

Pronunție

• AFI: /man.daˈri.na/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mandarină.

---

bască

(euskara)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

• AFI: /manˈda.ɾi.na/

Substantiv

mandarina, pl. mandarinak

1. mandarină

Cuvinte apropiate

• mandarinondo

---

catalană

(català)

Etimologie

Din portugheză mandarim, mandarij, care provine din malaieziană menteri, manteri < limba sanscrită मन्त्रिन् (mantrin, „ministru, consilier”), din मन्त्र (mantra, „consiliu”) + -इन् (-in).

Pronunție

• (occidental) AFI: /man.daˈɾi.na/
• (central, oriental) AFI: /mən.dəˈɾi.nə/

Substantiv

mandarina f., mandarines pl.

1. (bot.) mandarină

Cuvinte derivate

• mandariner

Vezi și

• taronja

Etimologie

Din mandarí.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru mandarí.

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

• AFI: /mandaˈɾina/

Substantiv

mandarina f., mandarinas pl.

1. mandarină

Cuvinte apropiate

• mandarineiro

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din mandarino.

Pronunție

• AFI: /mandaˈrina/

Substantiv

mandarina f., mandarine pl.

1. rață mandarin

Sinonime

• anatra mandarina

Cuvinte apropiate

• mandarino

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din mandarino.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru mandarino.

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

• AFI: /mɐ̃daɾĩnɐ/

Substantiv

mandarina f., mandarinas pl.

1. mandarină

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mandarina f., mandarinas pl.

1. mandarină

Sinonime

• naranja mandarina