mandră
 Vezi și : mândră, meandru, mendre, geandră
|
română
Etimologie
Din neogreacă μάντρα (mántra „gard”).
Pronunție
- AFI: /'man.drə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mandră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mandră | mandre |
| Articulat | mandra | mandrele |
| Genitiv-Dativ | mandrei | mandrelor |
| Vocativ | mandro | mandrelor |
- îngrăditură de nuiele, de stuf sau de șipci, așezată de-a curmezișul unei ape pentru a înlesni prinderea sau păstrarea peștilor.
Sinonime