meandru

română

Etimologie

Din franceză méandre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului meandru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meandru	meandre
Articulat	meandrul	meandrele
Genitiv-Dativ	meandrului	meandrelor
Vocativ	meandrule	meandrelor

1. buclă accentuată a unei ape curgătoare, mai ales în regiunile de șes.
2. (p.anal.) sinuozitate, cotitură (a unui drum).
3. motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă.

Cuvinte derivate

• meandric

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• duramen

Referințe

• DEX '98 via DEX online