ostreț

română

Etimologie

Din bulgară острeц (ostreț).

Pronunție

• AFI: /os'treʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului ostreț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ostreț	ostrețe
Articulat	ostrețul	ostrețele
Genitiv-Dativ	ostrețului	ostrețelor
Vocativ	ostrețule	ostrețelor

1. fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri; vergea de fier; zăbrea; (p.ext.) îngrăditură, gard.
2. (spec.) împletitură, leasă, gard de nuiele sau de trestie, așezat în apă de-a curmezișul unui râu sau al unei bălți spre a opri trecerea peștilor și a ușura prinderea lor; îngrăditură de nuiele fixată în apă pentru închiderea și păstrarea peștilor vii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online