română

Etimologie

Din italiană mantello. Confer rusă мантeл (mantel).

Pronunție

  • AFI: /man'te.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mantelă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mantelă mantele
Articulat mantela mantelele
Genitiv-Dativ mantelei mantelelor
Vocativ mantelă mantelelor
  1. (înv.) haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă.
  2. mantie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe