mardi

Vezi și : Mardi, MARDI, mårdi

română

Etimologie

Din limba rromani mar-, participiul mardo („a lovi”) (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167).

Pronunție

• AFI: /marˈdi/

Verb

Conjugarea verbului mardi
Infinitiv	a mardi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mardesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mardească
Participiu	mardit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (arg.) a trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn).

Sinonime

• bate, chelfăni, lovi

Cuvinte derivate

• mardeală
• mardeiaș
• mardire

Cuvinte apropiate

• mardei

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din mardi.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mardi.

Referințe

• DEX online

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină Martis dies.

Pronunție

• AFI: /maʁ.di/

Substantiv

mardi m., mardis pl.

1. marți (zi a săptămânii)

Cuvinte compuse

• mardi gras

---

retoromană

(rumantsch)

Variante

• (reg., în dialectul sursilvan) mardis
• (reg., în dialectul sutsilvan) margis
• (reg., în dialectul surmiran) marde

Etimologie

Din latină Martis dies.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mardi m., mardis pl.

1. (dialectele grischun, puter și vallader) marți (zi a săptămânii)