interior
Etimologie
Din franceză intérieur < latină interior, interioris.
Pronunție
- AFI: /in.te.ri'or/
Adjectiv
Declinarea adjectivului interior | ||
Singular | Plural | |
Masculin | interior | interiori |
Feminin | interioară | interioare |
Neutru | interior | interioare |
- care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern.
- (fig.) care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului interior | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | interior | interioare |
Articulat | interiorul | interioarele |
Genitiv-Dativ | interiorului | interioarelor |
Vocativ | interiorule | interioarelor |
- partea interioară a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); (spec.) mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc.
- tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie.
- (cinema; la pl.) scene care se petrec în casă.
- Se filmează interioarele.
- (fig.) structura morală, sufletească a omului.
- post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc.
Locuțiuni
- (loc.adv.) În interior = înăuntru, pe dinăuntru.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online