maximum
Etimologie
Din latină maximum, franceză maximum.
Pronunție
- AFI: /ˈmak.si.mum/
Substantiv
Declinarea substantivului maximum | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | maximum | maximumuri |
Articulat | maximumul | maximumurile |
Genitiv-Dativ | maximumului | maximumurilor |
Vocativ | maximumule | maximumurilor |
- limita superioară peste care nu se poate trece; maxim.
- cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim.
- (adverbial) în cantitatea, timpul, spațiul maxim posibil.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online