meșteră
română
Etimologie
Din meșter.
Pronunție
- AFI: /'meʃ.te.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului meșteră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | meșteră | meștere |
| Articulat | meștera | meșterele |
| Genitiv-Dativ | meșterei | meșterelor |
| Vocativ | meștero | meșterelor |
- persoană talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online