meșteră

română

Etimologie

Din meșter.

Pronunție

• AFI: /'meʃ.te.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului meșteră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meșteră	meștere
Articulat	meștera	meșterele
Genitiv-Dativ	meșterei	meșterelor
Vocativ	meștero	meșterelor

1. persoană talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mărește

Referințe

• DEX '98 via DEX online