meșter
Etimologie
Din maghiară mester.
Pronunție
- AFI: /'meʃ.ter/
Substantiv
| Declinarea substantivului meșter | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | meșter | meșteri |
| Articulat | meșterul | meșterii |
| Genitiv-Dativ | meșterului | meșterilor |
| Vocativ | meșterule | meșterilor |
- persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru.
- proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi).
- (rar) nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc.
- om talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.
- (astăzi rar) persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru.
Cuvinte derivate
Expresii
- Meșter-strică (și drege de frică), = se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului meșter | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | meșter | meșteri |
| Feminin | meșteră | meștere |
| Neutru | meșter | meștere |
- talentat, priceput, îndemânatic, abil; care posedă multe cunoștințe.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online