meneur
(français)
Etimologie
Atestat în secolul al XIII-lea; inevitabil din franceză veche meneor (1135). Echivalent cu verbul mener („a mâna, a conduce, a duce”) + -eur.
Pronunție
- AFI: /mə.nœʁ/
Substantiv
meneur m., meneurs pl.
- conducător, lider
- ghid, conducător
- Il est le meneur infatigable de toutes les fêtes, de toutes les réjouissances.
- (spec.) instigator, agitator, provocator
- (la baschetbal) conducător (de joc)
Sinonime
- 1: chef de file