mițui

română

Etimologie

Din miță + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /mi.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului mițui
Infinitiv	a mițui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mițuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mițuiască
Participiu	mițuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a tunde un miel, o oaie etc. de mițe.

Cuvinte derivate

• mițuială
• mițuire
• mițuit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• iuțim

Referințe

• DEX '98 via DEX online