miță

română

Etimologie

Din latină *agnicius, agnicia „de miel”.

Pronunție

• AFI: /ˈmi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului miță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miță	mițe
Articulat	mița	mițele
Genitiv-Dativ	miței	mițelor
Vocativ	miță	mițelor

1. (mai ales la pl.) fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionț; smoc de păr sau de lână.
2. lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor.

Cuvinte derivate

• mițos
• mițui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online