moșmoni

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului moșmoni
Infinitiv	a moșmoni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	moșmonesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să moșmonească
Participiu	moșmonit
Conjugare	IV

(v.intranz. și refl.) a face mișcări încete și greoaie.
(v.intranz. și refl.) a lucra încet, neîndemânatic și fără spor; a se mocăi, a se mocoși.
(v.intranz. și tranz.) a face ceva cu mișcări neprecise, a-și face de lucru; a moșcondi.
(v.intranz.) a căuta, a dibui; a adulmeca.