română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer moacă.

Pronunție

  • AFI: /mo.kə'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mocăi
Infinitiv a (se) mocăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mocăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mocăiască
Participiu mocăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl.) (pop. și fam.) a lucra încet, fără spor; a (se) moșmondi, a (se) mocoși.
  2. (v.intranz. și refl.) a pierde vremea cu nimicuri; a tândăli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe