spor
Etimologie
Din franceză spore.
Pronunție
- AFI: /spor/
Substantiv
| Declinarea substantivului spor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spor | spori |
| Articulat | sporul | sporii |
| Genitiv-Dativ | sporului | sporilor |
| Vocativ | sporule | sporilor |
- organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile.
- (zool.) corpuscul reproducător la anumite protozoare.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din slavă (veche) sporŭ, bulgară спор (spor).
Substantiv
| Declinarea substantivului spor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spor | sporuri |
| Articulat | sporul | sporurile |
| Genitiv-Dativ | sporului | sporurilor |
| Vocativ | sporule | sporurilor |
- faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres.
- abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig.
- creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) Cu spor = cu mare randament; spornic; repede.
- Fără spor = fără randament; puțin; încet.
Expresii
- A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt
- Spor la lucru! = formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online