spor

română

Etimologie

Din franceză spore.

Pronunție

• AFI: /spor/

Substantiv

Declinarea substantivului spor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spor	spori
Articulat	sporul	sporii
Genitiv-Dativ	sporului	sporilor
Vocativ	sporule	sporilor

1. organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile.
2. (zool.) corpuscul reproducător la anumite protozoare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din slavă (veche) sporŭ, bulgară спор (spor).

Substantiv

Declinarea substantivului spor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spor	sporuri
Articulat	sporul	sporurile
Genitiv-Dativ	sporului	sporurilor
Vocativ	sporule	sporurilor

1. faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres.
2. abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig.
3. creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos.

Cuvinte derivate

• spori

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Cu spor = cu mare randament; spornic; repede.
• Fără spor = fără randament; puțin; încet.

Expresii

• A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt
• Spor la lucru! = formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online