mocăită

română

Etimologie

Din mocăit.

Pronunție

• AFI: /mo.kəˈi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului mocăită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mocăită	mocăite
Articulat	mocăita	mocăitele
Genitiv-Dativ	mocăitei	mocăitelor
Vocativ	mocăito	mocăitelor

1. persoana care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet.
2. persoană care își pierde vremea cu nimicuri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atomica

Referințe

• DEX '98 via DEX online