morar

română

Etimologie

Din moară + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /mo'rar/

Substantiv

Declinarea substantivului morar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	morar	morari
Articulat	morarul	morarii
Genitiv-Dativ	morarului	morarilor
Vocativ	morarule	morarilor

1. proprietar sau conducător al unei mori; muncitor într-o moară.
2. muncitor într-o întreprindere în care se macină diferite materii.
3. gândac cu aripile lucioase, brune sau negre, care trăiește prin mori; gândac de făină (Tenebrio molitor).

Cuvinte derivate

• morăraș
• morăreasă
• morărel
• morăresc
• morări
• morărie
• morăriță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online