Un mormânt

Etimologie

Din latină mŏnŭmentum sau mŏnĭmentum; r, prin disimilare, sau și prin încrucișare cu mor, confer sard. morimentu (Atzori 237), provensală morimen.

Pronunție

  • AFI: /mor'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
mormânt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mormânt morminte
Articulat mormântul mormintele
Genitiv-Dativ mormântului mormintelor
Vocativ ' '
  1. groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva.
  2. monument funerar.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A duce (pe cineva) în mormânt sau a băga (pe cineva) în mormânt = a pricinui moartea cuiva; p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva)
  • A săpa cuiva mormântul = a face cuiva rău (pe ascuns)
  • A fi cu un picior în mormântul (sau a fi pe marginea mormântului) = a fi slăbit de boală sau de bătrânețe; a nu mai avea mult de trăit
  • A-și găsi (undeva) mormântul = a muri undeva
  • Nici în mormânt = niciodată
  • Liniște (sau tăcere) de mormânt = liniște perfectă
  • A intra în mormânt = a muri


Traduceri

Referințe