mucar

română

Etimologie

Din muc + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /mu'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului mucar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mucar	mucări
Articulat	mucarul	mucările
Genitiv-Dativ	mucarului	mucărilor
Vocativ	mucarule	mucărilor

1. (mai ales la pl.) unealtă în formă de foarfece cu care se taie capătul ars al mucului lumânării sau al candelei, pentru a înviora flacăra; mucarniță.

Cuvinte derivate

• mucarnic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• curam
• curma

Referințe

• DEX '98 via DEX online