multiplica
 Vezi și : multiplică
|
română
Etimologie
Din latină multiplicare, franceză multiplier.
Pronunție
- AFI: /mul.ti.pliˈka/
Verb
| Conjugarea verbului multiplica | |
| Infinitiv | a multiplica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
multiplic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să multiplice |
| Participiu | multiplicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să fie sau a deveni mai numeros.
- (v.tranz.) a reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
- (v.tranz.) (mat.) a efectua operația de înmulțire; a înmulți.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din multiplica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru multiplica.
Referințe
- DEX '98 via DEX online