mustăcire
română
Etimologie
Din a mustăci.
Pronunție
- AFI: /mus.tə'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mustăcire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mustăcire | mustăciri |
| Articulat | mustăcirea | mustăcirile |
| Genitiv-Dativ | mustăcirii | mustăcirilor |
| Vocativ | mustăcire | mustăcirilor |
- (rar) faptul de a mustăci; semn de nemulțumire, cârtire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online