mustra

Vezi și : mustră, muștră

română

Etimologie

Din latină monstrāre.

Pronunție

• AFI: /musˈtra/

Verb

Conjugarea verbului (se) mustra
Infinitiv	a (se) mustra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mustru
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mustre
Participiu	mustrat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa.

Sinonime

• (se) certa, reproșa

Cuvinte derivate

• mustrare
• mustrat
• mustrător

Cuvinte apropiate

• remușcare

Expresii

• (tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi

Traduceri

a certa, a admonesta

bulgară: гълча (български) (gulča), мъмря (български) (mumrja) engleză: chide (English), twit (English) estoniană: noomima (eesti) franceză: réprimander (français) germană: schelten (Deutsch) greacă: μαλλώνω (Ελληνικά) (mallóno)

italiană: rimproverare (italiano) poloneză: łajać (polski), besztać (polski) portugheză: ralhar (português), admoestar (português) spaniolă: reprender (español) suedeză: förebrå (svenska), banna (svenska) turcă: azarlamak (Türkçe)

Etimologie

Din mustra.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mustra.

Etimologie

Din mustră.

Pronunție

• AFI: /ˈmus.tra/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mustră.

Referințe

• DEX online