imputa
Vezi și : impută, împută |
Etimologie
Din latină imputāre.
Pronunție
- AFI: /im.puˈta/
Verb
Conjugarea verbului (se) imputa | |
Infinitiv | a (se) imputa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) imput |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) impute |
Participiu | imputat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl. impers.) a (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile.
- a face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri.
Sinonime
- 1: reproșa
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
a(-și) reproșa purtări, fapte reprobabile
|
|
Etimologie
Din imputa.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru imputa.