mutălău

română

Etimologie

Din mut + sufixul -ălău.

Pronunție

• AFI: /mu.təˈləw/

Substantiv

Declinarea substantivului mutălău
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mutălău	mutălăi
Articulat	mutălăul	mutălăii
Genitiv-Dativ	mutălăului	mutălăilor
Vocativ	mutălăule	mutălăilor

1. (reg.) om tăcut, care vorbește puțin; om posac, morocănos; (p.ext.) om prost, nerod.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online