muză

română

Etimologie

Din latină, italiană musa, franceză muse, neogreacă μυσα (músa), germană Muse.

Pronunție

• AFI: /'mu.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului muză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muză	muze
Articulat	muza	muzele
Genitiv-Dativ	muzei	muzelor
Vocativ	muză	muzelor

1. (mitol.) fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor; (spec.) zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți.
2. inspirație poetică.
3. (livr.) poezie, literatură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amuz

Referințe

• DEX '98 via DEX online