Variante de scriere Vezi și : inspiră

română

Etimologie

Din franceză inspirer < latină inspirare.

Pronunție

  • AFI: /in.spiˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) inspira
Infinitiv a (se) inspira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) inspir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) inspire
Participiu inspirat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a inhala aer în plămâni.
    Inspir cu nesaț aerul în piept.
  2. (v.tranz. fig.) a face să se nască în conștiința cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera.
  3. (spec.) a provoca cuiva avântul creației artistice; a insufla.
  4. (v.refl. fig.) (cu determinări introduse prin prep. "din", "de la") a-și găsi un izvor de inspirație în...; a se orienta, a se ghida, a se conduce după...

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din inspira.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru inspira.

Referințe