năimeală

română

Etimologie

Din a năimi + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /nə.i'me̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului năimeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năimeală	năimeli
Articulat	năimeala	năimelile
Genitiv-Dativ	năimelii	năimelilor
Vocativ	năimeală	năimelilor

1. (înv. și reg.) închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alamanei

Referințe

• DEX '98 via DEX online