chirie
Vezi și : -chirie |
Etimologie
Din turcă kira < arabă كراء (kirā’) (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181).
Confer neogreacă ϰιρά (kirá), albaneză qira, bulgară, sârbo-croată kirija.
Pronunție
- AFI: /kiˈri.je/
Substantiv
Declinarea substantivului chirie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | chirie | chirii |
Articulat | chiria | chiriile |
Genitiv-Dativ | chiriei | chiriilor |
Vocativ | ' | ' |
- sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe).
- Plătește chirie pentru casă.
- A da ceva cu chirie.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj. și adv.) Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți.
Expresii
- (intl.) A fi luat în chirie = a fi arestat
Traduceri
sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru
|
|