Variante de scriere Vezi și : -chirie

română

Etimologie

Din turcă kira < arabă كراء (kirā’) (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181).

Confer neogreacă ϰιρά (kirá), albaneză qira, bulgară, sârbo-croată kirija.

Pronunție

  • AFI: /kiˈri.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
chirie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chirie chirii
Articulat chiria chiriile
Genitiv-Dativ chiriei chiriilor
Vocativ ' '
  1. sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe).
    Plătește chirie pentru casă.
    A da ceva cu chirie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • (intl.) A fi luat în chirie = a fi arestat


Traduceri

Referințe