nepot

română

Din latină nepos, nepotis.

Declinarea substantivului nepot
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nepot	nepoți
Articulat	nepotul	nepoții
Genitiv-Dativ	nepotului	nepoților
Vocativ	nepotule	nepoților

persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
(fam.; mai ales la voc.) cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr sau unui copil.
(de obicei la pl.) descendent, urmaș.