nerecunoștință

română

Etimologie

Din ne- + recunoștință.

Pronunție

• AFI: /ne.re.ku.noʃ'tin.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului nerecunoștință
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nerecunoștință	invariabil
Articulat	nerecunoștința	invariabil
Genitiv-Dativ	nerecunoștinței	invariabil
Vocativ	nerecunoștință	invariabil

1. lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• consternațiune

Referințe

• DEX '98 via DEX online