nocturn

română

Etimologie

Din franceză nocturne < latină nocturnus.

Pronunție

• AFI: /nok'turn/

Adjectiv

Declinarea adjectivului nocturn
	Singular	Plural
Masculin	nocturn	nocturni
Feminin	nocturnă	nocturne
Neutru	nocturn	nocturne

1. care se face sau se întâmplă noaptea; de noapte, din timpul nopții.
2. (despre păsări răpitoare, animale, insecte) care își desfășoară activitatea în cursul nopții și doarme ziua.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) În nocturnă = (despre competiții sportive) (care se desfășoară) în timpul serii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online