îndatorire

română

Etimologie

Din a îndatori.

Pronunție

• AFI: /ɨn.da.to'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndatorire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndatorire	îndatoriri
Articulat	îndatorirea	îndatoririle
Genitiv-Dativ	îndatoririi	îndatoririlor
Vocativ	îndatorire	îndatoririlor

1. obligație bănească.
2. obligație morală; sarcină obligatorie, datorie.
3. (rar) faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• detronării

Referințe

• DEX '98 via DEX online