ondulație

română

Etimologie

Din franceză ondulation, italiană ondulazione.

Pronunție

• AFI: /on.du'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ondulație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ondulație	ondulații
Articulat	ondulația	ondulațiile
Genitiv-Dativ	ondulației	ondulațiilor
Vocativ	ondulație	ondulațiilor

1. mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire.
2. operație de aranjare a părului în bucle; ondulare.
3. (concr.) buclă, cută.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online