ondulație
română
Etimologie
Din franceză ondulation, italiană ondulazione.
Pronunție
- AFI: /on.du'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ondulație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ondulație | ondulații |
| Articulat | ondulația | ondulațiile |
| Genitiv-Dativ | ondulației | ondulațiilor |
| Vocativ | ondulație | ondulațiilor |
- mișcare unduioasă a unei suprafețe lichide; unduire.
- operație de aranjare a părului în bucle; ondulare.
- (concr.) buclă, cută.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online