orânduială

română

Etimologie

Din a orândui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /o.rɨn.du'ja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului orânduială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orânduială	orânduieli
Articulat	orânduiala	orânduielile
Genitiv-Dativ	orânduielii	orânduielilor
Vocativ	orânduială	orânduielilor

1. rânduială, ordine, întocmire, organizare.
2. (înv.) hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre.
3. orânduire socială.

Cuvinte derivate

• neorânduială

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu orânduială = în mod organizat, cu rost.
• (loc.vb.) A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online