orânduială
română
Etimologie
Din a orândui + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /o.rɨn.du'ja.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului orânduială | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orânduială | orânduieli |
| Articulat | orânduiala | orânduielile |
| Genitiv-Dativ | orânduielii | orânduielilor |
| Vocativ | orânduială | orânduielilor |
- rânduială, ordine, întocmire, organizare.
- (înv.) hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre.
- orânduire socială.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Cu orânduială = în mod organizat, cu rost.
- (loc.vb.) A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online