orbilă

română

Etimologie

Din orb + sufixul -ilă.

Pronunție

• AFI: /'or.bi.lə/

Substantiv

1. (glumeț) poreclă dată unei persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său, care se împiedică de tot ce-i stă în cale, care este lipsită de spirit de observație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• băilor
• albior

Referințe

• DEX '98 via DEX online